Amintiri din copilarie - Ion Creanga

Inceput in 1881, "Amintiri din copilarie" constituie, dupa aprecierea unanima a criticilor si istoricilor literari, opera
de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creanga.
Desi opera autobiografica, faptele, ideile, personajele nu sunt Intru totul reale. Rezulta ca personajul principal al
Amintirilor nu este scriitorul, ci Nica al lui stefan al Petrii, surprins si descris din perioada copilariei, de cand a
facut "ochi" si pana ajunge "holtei, din pacate!".
Universul creatiei sale il formeaza satul natal Humulesti. Pentru autorul Amintirilor din copilarie satul natal este
locul cel mai important si mai frumos din lume. Asa se explica de ce fiecare inceput si fiecare sfarsit de capitol din
cele patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa parinteasca, la oamenii, la frumusetile si rezonanta
istorica a locurilor care imprejmuiesc Humulestii.

Capitolul I. Evoca frumusetile satului Humulesit "stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau prin
parile noastre, pe cand incepusem si eu, dragalia-Doamne, a ma radica baietas la casa parinilor mei, in satul Humulesti,
din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si (razasesc) vesel, imparit in trei pari care se in tot de una; Vatra
Satului, Delenii si Bejenii."; si mandria de-a aparine prin nastere acestui sat vechi, razasesc: "s-apoi Humulesti si pe
vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi, razasesc intemeiat in toata puterea
cuvantului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care stiau a invarti hora dar si suveica,
de vuia satul de votale in toate parile, cu biserica frumoasa si niste preoi si dascali si poporani ca aceia, de faceau
mare cinste satului lor".
In continuare scriitorul evoca imagini din viata de scoala: dascalul Vasile, calul Balan, luarea cu arcanul la oaste,
plecarea cu bunicul David Creanga din Pipirig la scoala din Brosteni, intamplarea cu rostogolirea stancii peste casa
Irinucai. Din intamplarile relatate remarcam elogiul adus parintelui "Ioan de sub deal" in calitatea lui de intemeietor
de scoala, prin chilia "durata la poarta bisericii pentru scoala".

Partea a II-a a Amintirilor descrie casa parinteasca din anii fericiti ai zburdalnicei copilarii: "Nu stiu alii cum
sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti (...) parca-mi salta si acum
inima de bucurie. si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si pariniti, si fraiti, si surorile (mele) imi erau sanatosi,
si casa ne era indestulata si copii si copilele megiesilor erau de-apururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau
dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!". Apoi povesteste peripetiile cu uratul de Anul Nou,
la cirese, cu pupaza din tei si la scaldat.

Partea a III-a enumera vestitele locuri din jurul Humulestilor: "si satul Humulesti in care m-am trezit, nu-i un sat
laturalnic, mocnit si lipsit de privelistea lumii ca alte sate; si locurilecare inconjura satul nostru inca-s vrednice
de amintire..."; apoi istoriseste intamplari din vremea cand era elev la scoala din Falticeni, impreuna cu Oslobanu,
Trasnea si Mogorogea, in gazda la ciubotarul Paval, ascultind cantecele din fluier ale lui Mos Bodranga.

In partea a IV-a Nica al lui stefan al Petrii nu mai este copilul care prinde pupaza pe oua, care fura cirese, ci este
acum "holtei, din pacate" iar satul natal ii apare ca loc al primelor iubiri. De aceea legatura cu satul sau natal este
acum mult mai stransa: "Cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte stramutat la camp, si pruncul, dezlipit
de la sanul mamei sale, asa nu ma dam eu dus din Humulesti in toamna anului 1855, cand veni vremea sa plec la Socola,
dupa staruinele mamei". Satul este vazut indeosebi prin ceea ce impresioneaza sufletul sau de flacau (hore, petreceri
etc, toate avand ca fundal cantecul de dor ce se revarsa din strunele viorii lui "Mihai scripcariul din Humulesti" in
"puterea noptii").
Sufletul adolescentului Nica este acum mult mai deschis sensibilitatilor cromatice si vizuale ale imprejurimilor satului
natal: "Dragu-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul, in care se oglindeste cu
mahnire cetatea Neamtului de atatea veacuri! Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului,
tovarasii mei din copilarie..." si scriitorul surprinde amaraciunea din sufletul copilului care se dezradacineaza, se
desprinde de paradisul copilariei.

Impulsul creator al "Amintirilor din copilarie" este iubirea de casa, dragostea pentru universul mirific al copilariei
luminata de prezena parintilor, fratilor, consatenilor si aureolata de farmecul locurilor natale.
Desi in Amintiri scriitorul priveste retrospectiv, cu ochii copilului de odinioara, lipsit de griji, preocupat de
jocurile sale si nu de neajunsurile oamenilor, sunt zugravite in aceasta opera si destule aspecte amare de viata rurala.
I. Creanga ii admira pe harnicii tarani humulesteni, gospodari vestiti, care "nu-s traiti ca in barlogul ursului, ci au
fericirea de a vedea lumea de toata mana", fiind ei asezati pe drumuri umblate. Ei erau insa "razasi fara pamanturi,
nevoiti sa-si castige existena mai mult din confecionarea si vanzarea sumanelor".
Saracia in care se zbateau multi tarani este evidenta in prezentarea gospodariei Irinucai "toata averea Irinucai erau
cocioaba, doi boi, un tap si doua capre slabe si raioase".
La tara existau putine scoli si cele care functionau erau create de particulari, care adesea urmareau numai beneficii
personale, cum era cazul catihetului Conta de la Falticeni. scolile nu aveau localuri proprii ca in cazul scolii din
Humulesti. Copii trebuiau sa plateasca taxe mari si din aceasta cauza multi ramaneau pe dinafara. Statul nu era
preocupat nici de pregatirea cadrelor didactice. Invatatorii erau improvizati din dascalii bisericilor, din preoti sau
calugari "care si ei se mirau cum au ajuns profesori". Acestia nu le explicau niciodata nimic, ii invatau mai ales
rugaciuni si cantece religioase. Nu existau manuale, invatau pe carti bisericesti (ceasloave) si cand exista cate un
manual scolar, acela era asa delimitat (gramatica lui Trasnea) sau de gresit, ca mai rau incurca pe copii. Elevii
neavand o buna indrumare didactica erau obligai sa memoreze fara a intelege ceva. In scoli se folosea bataia (Sfantul
Niculai si Calul Balan).
Calugarii si preotii sunt aspru criticati, ei formau o categorie de privilegiai. Pe preotii nostri din sat nu-i incape
cureaua de pantecari ce sunt, caci "popa are mana de luat, nu de dat; el mananca si de pe viu si de pe mort". Clericii
transformasera biserica intr-o taraba, un mijloc de imbogatire sigura si rapida.
Este apoi criticata recrutarea in armata (prinderea cu arcanul a lui badia Vasile); si lipsa de grija a statului fata de
sanatatea publica, lipsa oricarei asistente medicale la Humulesti "medic" era mos Vasile Tandura, iar descantecele
tineau locul tratamentelor.